ma string peretii cherie
imi controlez buzunarele am guma
chei
chitante
si o speranta de viata
inchid ochii deja inchisi
am blani de leopard
flori de cires
inchipuite sfirsituri
neinchipuite inceputuri
taiko...
oare unde sfirsesc vocile durerii
oare au o lume a lor
in care intra si ies din case zugravite in alb
in care cuvintele se sparg inaintea oglinzilor
precum ochii meniti sa se inchida
si sa cada
taiko...
stiu unde esti
stiu unde sunt
stiu unde am fost
as putea sa iti desenez pasii cu degete
de creta
as putea sa imi ridic ochii la luna si sa strig
cu sau fara fara noima
( lumea o sa imi spuna lup )
ma plimb printre deliruri
le numar ca in
o-cea-nul
A-tlan-tic
dar nu iese nici un peste sa imi spuna ca e timpul
sa ma duc la culcare
poate ca nici nu e
poate ca e timpul sa nu mai cochetez
cu moartea
taiko...
Suflete
e timpul sa te sarut
ca atunci
pe gura
de noapte buna
sau la revedere

timpului ii curge singe
din nas
periodic
ne asteptam sa ridice o mina
sau sa isi puna vata
el imi arata o singura inima
eu ma opresc intr-un perete de aur
acolo e semnul la care trebuie sa ne inchinam
taiko...
trebuie sa ucidem
trebuie sa ucidem
omul cu vioara
oare unde ii incepe nebunia ?
un pas mai incolo e femeia
care ne intinde covrigi calzi
nu te uita
e doar o iluzie
si cinta atit de frumos
taiko...
te astept
zidit intr-un perete
iar tu nici macar nu stii
ce frumos
pot sa imi arunc
ochii...