Adâncă mare sub a lunei fatză
Inseninată de-a ei blândă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Shi stele poartă pe oglinda-i creatză.

Dar mâine ea falnică, cumplit turbează
Shi mishcă lumea ei negru-măreatză,
Pe-ale ei mii shi mii de-nalte bratze
Ducând privire tzării inmormântează.

Azi un diluviu, mâine-o murmurie,
O armonie, care capăt n-are-
Astfel e-a ei intunecată fire,
Astfel e sufltu-n antica mare

Ce-i pasă ce simtzuri o să-mi inspire-
Indiferentă, solitară-mare!