odata am avut o inima in palma.
o inima-altfel.
se tot marea in mana mea
pana cand...
pana cand a crapat de atata vibratie.
ori de nebuna.
ea.
ori am crapat-o eu, de patima, habar n-am.
s-atunci degetele-mi nervoase au astupat fisura.
o vreme inimii i-a fost bine
si batea voios schimband ritmurile-n nebunia ei pubera.
insa dupa un timp a luat-o inaintea mea
iar eu alergam dupa ea sa nu se reverse vapaia lichida si sa-i ucida bataia
pana cand obosind s-o urmez in ritmu-i bezmetic
mi-am taiat mana.
d-atunci inima-altfel e in palma mea.
care nu mai e a mea.
si de atata timp n-o mai am
ca de mi-ar spune
ia-ti mana!
n-as sti ce sa fac cu ea.