Copilului meu las vorbă sărată
Să-i îndulcească în viață a sa soartă
Să aibă curaj și să știe să ia
Tot ce-și va dori, tot ce-i va plăcea.

Să știe că prinț este asemeni luminii
Și-n nopțile verii va fi văr cu crinii,
Să știe că totul i se cuvine,
Darurile acestea îi curg prin vine.

Fandând sub ploaia de stele de toamnă
Îi las și putere și minte să cearnă
Ce-i bun de ce-i rău și spirit de glod,
Și-n stăpânire întregul norod...

Desigur îi las o luptă acerbă
Cu toți laolaltă și viața cea stearpă,
Iar drept cuvânt de încurajare
Trăiește mai bine decât cel care moare.