Spune-mi,
De ce curge timpul,
Ca apa,
În locul unei pietre ?
Neliniștea e val
Ce roade din cristal,
Căzându-l
Într-a sa cascadă
Fără de sfârșit,
Și nu-mi dă voie
Văzului
Dincolo de clipa de-acum,
De efemerul ce mă descojește,
Mă inspiră, mă expiră,
Și crede că
Astfel mă desparte,
Ca pe-un fruct,
De al său miez,
Lăsându-mă doar coaja
Prea uscată,
Să învelesc golul mișcat
Doar de-a timpului
Sterpă vibrație.
Spune-mi,
De ce curge timpul
Ca aerul
În continuarea visării,
Și nu visarea, simplu,
în continuarea aerului ?
De ce e atâta gol
În jurul trupului
În continuarea gândului,
De ce curge,
De ce curg,
De ce nu e stare,
De ce nu e…
Sunt ?…