alb epidermic carbonizat de soare,
leneșă amiază amară;
nu gândesc nimic.
simt cum doare
depărtarea iernii de vară...

miros a pădure,
a vânt
și a ploaie:
fragmente de stare în care n-am sens.
îmi e poftă de tine
și-acest dor mă-ncovoaie,
îmi e lipsă de noapte
și de negru intens.

te compun din senzații,
…anotimp efemer;
mă consum în cuvinte,
apoi verbele mor,
am nevoie de frig
și nevoie să sper.
nedreptatea distanței e multiplu de dor!

nu există păcat,
existăm numai noi.
este vară în anul în care iubesc,
și mă bantuie verdele
și ideea de doi.
mă tresare-adevărul unui fapt:
că trăiesc...