Ne cheama , ne cauta demult
sfere lumini ascunse vibrand
pe eclipsele timpului rug
si pe ridurile din zi
in care ne scriem poezia,
uneori aplecati in umbre de pietre
alteori temple ridicate
din primele cuvinte rodind,
ne cheama, ne cauta linistea
picurand din ramura iubirii
cu lacrima mamei cersindu-si
dreptul la inima
si cu vazduhul incropindu-ne
ruga pentru fiinta,
literele zilei ard de dorul
prearidicarii cu nuferi
si ne lasam fermecati de sunetul
irezistibil al trecerii clipei
cu inc-o vesnicie
pana la limita liniei
spectrale in care ne vom
aduce aminte de viata ...