Te privesc cu inima roze
intre doua nasteri ale universului
iar linia pe care urca iubirea mea
este demult trasata de ingeri
catre marginile din zi
in care tu sangerezi fericire,
locurile au iz de nemurire,
putin din flacara aprinderii rugilor
frumos despletite din suflet
iar ici colo trec pe langa noi
aripile timpului soptindu-ne efemer,
tu esti loc de topit gandurile,
prin farmecul tau jucaus isi gasesc cuibar
noptile cutezand trecerea dincolo
de pietre si farse si rele
acolo unde ne-am avut odata
unul intr-altul ca o melodie
ce respira prin notele sale
desfacerea rosturilor in viata,
iubito vino in inima mea sa ne-amintim
fericirea , ca o pata de ingeri
pe obrazul lacrimilor zilei,
sa ne vedem in ochi scanteile aprinderii lumilor
in galaxii de roze si taceri siderale .