Un nor răzleț stăruie la ușa mea:
- Cioc-cioc, am venit să-ți aduc apă!
- Nu mi-e sete, am băut sânge alb.
- Deschide, să te cufund în ceața mea pufoasă!
- Nu primesc străini ce vraja lor asupră-mi și-o revarsă,
Nici bătrânului timp cu ochii mici și părul dalb
Nu-i este permis să-mi vadă ochii tineri,
Pentru că ar muri de ciudă și de teamă.
Nu fac concesii, nu am rețineri,
Dar până și soarele veșnic mă blesteamă.
I-am furat două picături incandescente,
Și le-am sorbit din privirile-mi lacome;
S-a rușinat luna de gesturile mele indecente,
Catalogându-mi prezența-n diferite arome...

Parfumează-mi tristețea
Cu stropii sărați și deși de toamnă,
Rupe o bucată din ea, tinerețea,
Și gust-o doar un pic, să vezi ce-nseamnă
Să ai aromă de trecut.
Norule, miros a naftalină !
Și-am păstrat ce-n veci eu n-am avut :
Libertatea apei ce din tine curge lină...