Ma strecuram haotic
printr-o gaura sapata-n fobie
rasuflam sacadat in torenti de naluca,
in gura-mi sopteau firicele perfide de praf
iar toamna-mi pierea din priviri solitare
eu doar un om
ea numai umbra
unui an impartit.
Secvente de amintiri se alungau intr-un cerc
ce forta nota unui Do hotarat.
Eu... ma purtam pe o gama prea joasa
din lumea cersetorilor incastrati
intr-un pamant al milei.