Jocuri vesele ale copilăriei
piedute in lazi prafuite.
Rasete din vremuri vechi
alunecă peste păpușa goală și urâtă.
Lacrimi se pierd in ochii ei reci
de plastic verde,
Sperante sunt incuiate in ea...
-Dar clovnul acela albastru?!
Pe el ți-l amintești,fetiță rasfățată?
-Blondul clovn trist,
Pictat cu lacrimi din sângele verii?
Ciudat zâmbea nebunul si plângea totodată...
L-au ros șoarecii
in podul vechi al casei...
-Și iepurașul roz...???
-Plânge aruncat dupa șifonierul greu...
E prins in coltii vremii,in mrejele timpului ce trece lasând doar amintiri.
S-au dus demult si povestile cu veșnicul sfrârșit fericit
Șoptite de bunica într-o copilarie cand jocul imi placea:
-"O cunosc pe Carolina
E o fata ca-n povești.
Are ochii precum luna,
Buzele ca doi caiși...
Carolina o,o,o..."
Adorm inca pe aripile îngerilor
ca intr-un pat moale cu petale de crin
Și înca aud copilaria fredonandu-mi
cântecul ei vesel:
"O cunosc pe Carolina....
.........................
Carolina o,o,o..."