În sfârșit,... singur în fața foii.
Sunt atât de ocupat...și fac totul cu grabă
gândindu-mă la fața foii ...
Ce parcă mă întrebă:
„când vii să-mi dai o față...”
Și am atâtea de făcut...
Că fug în fața foii, și mă uit,...
Ce față albă,...ca la-nceput de viață...
De ce nu mai lăsa in pace?
Doar nu-ți pot da o față,
Care-ti va place...
Nu pot de cât sa-ți zgârâi sfânta viață...
Cu amintiri, și gânduri
Ce nu-mi aduc acum decât un sloi de chinuri...
Și totuși, ție-ți place...
De aceea, nu te voi lăsa în pace...

11.noienbrie,2001,Ch.