agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-19 | [This text should be read in romana] |
Parcă mai ieri vă-mpărtășeam
Că plec de-acasă, bucuria, Și virtual vă-mbrățișam Lăsând în urmă agonia. În tabără, când am sosit, Privindu-mă c-un fel de milă, Chiar comandantul m-a primit Călare mândru pe-o cămilă. Și mi-a șoptit atunci pe loc Făcând cu ochiul ca amicul Că în curând, de am noroc, Am să mă bat cu inamicul. Arabii-s oameni cu simțire Ce știu a-și respecta dușmanul Și-n semn de mare prețuire Îl bărbieresc cu iataganul. Chiar eu m-aș fi-necat la mal De n-aș fi avut în rucsac Nu bastonul de mareșal Ci sticla mea de basamac. Că-ntr-o patrulă, pe furtună, Stația mea pe unde scurte M-a cam lăsat cu ochii-n lună Și-am nimerit la ei in curte. Un pic am fost neliniștit, Îngrijorat de capul meu, Până-am realizat uimit C-apreciau un bun trăscău. Am combătut, vă spun cinstit, Și-am băut sticla pân’ la gram Și lui Alah i-am mulțumit Că nu i-am prins la Ramadam. Și-n toiul luptei mi-am pierdut (o spun acum pe față, franc) Kalașnicovul la barbut, Da-n schimb am câștigat un tanc. Mărturisesc, m-am bucurat Dar m-a-ncercat apoplexia: Pe tancul meu, am constatat, Scria “made in Romania”. Și după-o noapte, fără armă, Gândind la viața efemeră, M-am îndreptat către cazarmă Cântând călare pe turelă. Dar dimineața m-am trezit Cu comandantul ca un leu Zbierând la mine c-a găsit Cămila lui in cortul meu. Fi’ndcă eram cam obosit Să-mi amintesc mi-e anevoie Dar cred cămila c-a venit În cortul meu de bună voie. El însă n-a vrut să-nțeleagă Și astfel s-a aprins scânteia Și cum îl știu cu mintea bleagă Mă va trimte-n Eritreea. Nu că aș vrea să mă sustrag Dar mă apucă isteria Când știu că m-aștepta cu drag O balerină-n Slobozia. Și mă mai roade un foc viu: Din cunoștințele-mi umile Se pare că, din câte știu, Pe-acolo nu prea sunt cămile. De-aceea azi vă scriu din nou Ca să vedeți ce negru-i dracul, Cum am ajuns să-mi pară rău Că mâine părăsesc Irakul. Totuși mi-e clară socoteala Și știu de ce plătesc obolul: N-am să mai fac în veci greșeala Să combin sexul cu alcoolul.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy