pe la uitat de lume ignoranții
se frang de maini, horindu-se-n averse
pe-o virgula gemuta-n pagini șterse
unde si-au strans minunile atlanții.
pe sânu-acel cu vesnicii inverse
cresteau sublim nedeslușit versanții;
s-au minunat un ceas (atat!) cursanții
si tagma lor spre punct, fireste, merse.
in urma lor misterele-n suspensii
si intrebari urland in exclamații...
ei, aparati de umbra dreptei pensii,
juraseră mirare altor nații.

pe la cântat de lauri plouă mărul
prinzând intr-un majuscul adevărul.