De ce


De ce din amintiri e totul mai frumos
Cad pe masa piini pentru oameni mai buni
Noi stam linga ei nemernici, dar niciodata nu intrebam.

Parinti ai cui sintem? n-ai nici un raspuns parinte
Esti urit ca piinea pe care ne-au lasat-o pe vatra
Calda si moale ca un miez de-ntrebare.

Ucigindu-ti prietenul din departare m-ai invatat
Sa fiu trist ca un porumbel pierdut care abia invata sa zboare
In patria ta nimic nu e raspuns.

Zborul e-o floare pe care poetii o cinta cu tristete
Incearca pe-aripele ei sa valseze in tacere
E timpul tovarasi sa cintam din nou.

Primavara aproape rebela de ce vrei sa
Imi iei toamna aceasta cuminte
E dragoste in capul tovarasilor mei.

Tacute dureri pe chipul nostru apasa
Ca o masca bine ascunsa
Parintilor mei o pedeapsa ca n-ar fi fost chiar ei.

Tristetea pretutindeni tovarasi e semn de-ntrebare
Murim de moarte sau de mirare
Cintand culorilor imnul cum e cind mori…