Când se mai opresc cuvintele de la Dumnezeu încoace
Ori stau rotund pe limbă
Și amar - chiar dacă sunt scoase
din cutia de sus pe care sta scris reconfortant / analgezice / bitter suedez
Și sună din când în când a gol

Se mai îngroașă sângele
și venele cu hieroglife cu pictograme cu chirilice
De la arsiță și din zăduful limbilor moarte ori exotice
Se coc în stări febrile nu ireversibil – ci irecuperabil
ne bat în ușă și se cuibăresc la noi în casă și masă
și pat din ore in zile si apoi in epoci
fiecare cu civilizația ei miniaturală
pe care ajungi s-o îngrijești cu precizie s-o ajustezi
- un bonsai
printre dalele de gresie din bucatarie
tocmai cand ai terminat de citit despre mitologia germanilor.

Sau un pui de baobab care poate să crească
In casa Micului Prinț

Să ne întoarcem mai bine dintre florile
atât de repede crescute – puf de mucegai
ori hrănite din subțirimi de morminte

din descompuneri - direct în era glaciară
dar nu ca tigrul lui Hemingway printre ghețurile din Kilimanjaro
- ci conservat cu mult mai bine în rânjet de motan.