Cerem cruțare, zeilor,
Că am fi încercat să fim ca voi,
Că am fi…
Da! I-am înmormântat pe cei de-atunci.
Da, ne-am făcut lumânări
din lacrimile mândriei muritorilor.
Da… ne-am vegheat luturile
până când au rămas din ele
doar veșnicele clavicule.
Cruțare, că am deschis porțile
Regatului Celor Doi
și c-am rămas neclintiți
în scaunele de fier de acolo.
Cruțare, pentru lumina din noi.