Ceață toarsă
din aripi de Ingeri,
iscusiți intr-ale Căderii…
Cască…

Un Cuvânt
prăvălit in șaua mea turcească
să mi-o călărească,
Dă-mi!

Să mă urc la Tine…?
Să cobori la mine…?
…tren ce nu mai vine…
Între nori de șine,
Stăm.

Cine-și râde-n sine
sub poale de Heruvime?
Intre noi si Tine
…………………..
Gol……..Stai.

Și de rusine,
facem descântări
către patru zări
Muți.
Pupăm oase goale,
de foste cetăți carnale,
Râzi!

Și de n-aș ști
că „nu mor caii
când vor câinii”….
Știi?!…chiar mi-ai lipsi….