Cand frunzele aluneca lin inspre pamant
Si-si gasesc linistea de veci,
Cand ceata misterioasa face orice legamant
Si cuvinte calde sa fie reci
E toamna lui...

Cand ploaia il invaluie si-l inmoaie
Si-l face sa se-adaposteasca,
Cand trunchiurile, de vant, se-ndoiaie
Si copilul din fereastra casca
E toamna lui.

Cand noaptea strigoii ies din negrul hau,
Cand ciorile si liliecii te-nconjoara-n parc
Si din tine curge un parau
De frica, spaime si regrete
E toamna lui...