în noaptea aceasta voi lua cu mine două săbii
voi lua cu mine două jumătăți de trup
nu pot păși cerul cu picioarele și-atunci îmi tai
sunete între inimă și talpă

zadarnic malchus își caută urechea în abdomen
ce ar putea auzi decât foamea
păsările vii cărând coroana îi vor scoate ochii
păsările moarte cu ghearele îi vor frânge sensul

încotro gonești din lume vestitor al nimănui
deșertul cel mai întins nu e pustiu
e populat cu oamenii pe care îi porți în tine
fluviul care îți curge prin vene din totdeauna
se va vărsa în marea moartă

trece o balenă printre cuvinte și din cuvintele ei
aud pe iona spărgându-și între coaste fereastră
aud marea plângându-i de milă
și sarea strângânu-i piela ca o lepră a credinței

bătrânul și marea nu-i poveste e un taler amar
cântărind ne-ncetat tot nisipul tăcerii
nebun vâslește pescarul din săbii plângând

o... inima mea s-a dezgustat de pâinea mea...