Sunt chemari care ard
Desi nu mai stim mersul inainte

Si ne riscam lumina din cer
Pe un cuvant de fericire

Ne e viata un dor nebun
Ce nu-l putem uita cu o moarte

Aristrocrata idee de a fi cult
Ne-a parasit si tot ne amagim
Ca stim mai mult

Nu mai meritam nici sansa de a lauda
Dar noi inca primim
Aplauze inainte de final

Si totusi traim mereu
Neincetat ca un blestem
De a inventa o noua stea
Un nou univers.