Mai lasă-mă în tihnă cu zbaterea aripilor mele să cad
pe sânu-ți alb pârguit cu dragoste,
așa cum toți nefericiții de nebuni
zărind lumina-ți rece de cuțit în 'naintea mea,
iubindu-te ca pe o fantasma, au orbit.
Precum prunci nenăscuți ți-l adulmecă și acum cu nevedere,
mai lasă-mă să tânguiesc.

În foame sălbatecă,
Cu sete răscroită în toată carnea mea
am de gând să mă imbăt în noaptea asta
din vinu-ti dulce-amărui cules proaspăt,
zdrobit de buzele-mi fierbinti
și nu te mint, simtindu-te mă simt.


Mai lasă-mă și în noaptea asta
așa cum m-ai lăsat în toate noptile de până acum

pe urmă insoară-mă.