Suferintele si bucuriile mele,
s-au transformat in lacrimi
si s-au topit pe umerii tai,
catifelati si netezi,
ca niste stanci tocite,
de apele marii celei sarate,
ca lacrimile mele.

Suferintele si bucuriile tale,
s-au transformat in lacrimi
si s-au topit pe umerii mei;
Au intrat adanc in carnea mea
si mi s-au cuibarit in suflet;
De acolo, transformate in sange,
vor umbla prin venele mele,
ca seva dulce printr-un copac
vesnic tanar,
in mijlocul unei vesnice veri.

Suferintele si bucuriile noastre,
transformate in lacrimi,
se vor topi pe umerii nostri,
umeri gigantici,
de oameni condamnati la iubire,
macar odata in viata.
Cand ei, umerii,
nu vor mai fi in stare
sa topeasca lacrimi,
abia atunci, noi,
vom scapa de condamnare.

Ce cruda gratiere,
ne va oferi atunci viata !
Gigantici oameni care suferiti !
Gigantici oameni care va bucurati !
Aveti grija de umerii vostri !
Invatatii sa topeasca lacrimi !
De nu,
veti scapa de acest cazier
si vai,
Ce cruda gratiere !