Mi-s pruncă-n cerul stelelor de ape
Mi-s scâncet întru lumea ta
Adânc în spicele de lapte
Sol pașnic dintru vijelie grea.

S-au tălmăcit boboci timizi de trandafir
In pasul hăituit ce se dorea sortit
In val cu lumi, să urc în nori, zefir
Cu adieri de sori și răsărit.

Am încrustat din asfințit în rânduri
Privirea trează adăstata de-nălțimi
Și-n ghemotocul lacrimilor, gânduri
S-a scrijelit fiorul, din cer de serafimi.

Să-ți prind în gând miresme de migdal
Și litere de ceară jertfelnice de apă
Fântână în pustiu, cu trup din lemn de santal
Izvor din duh, ce viata ne-o adapă.

Aproape de răspuns, desprinse de solstițiu
Proptind în temelii cu frunțile din ger
De veghe candela cu miez de armistițiu
Ne tencuim răbdările pe cer.
*
Stăm dincolo de cețuri, stihii in levitații
Ne gravitam din trupuri, uitând de inerții
Prin porțile stelare, cuvinte constelații
Ne dăruim cu lumi, puterea de a fi.

Mi-ai prins copilăria cu cleme de cristal
Din harta ta de suflet imagini mă cuprind
Zâmbesc din noi, legende pe astral
Ne răsădim din pașii mugurind.

Iti dăruiesc Bianca,…surâs de iarnă fraged
In săniuță timpuri tu le întorci `napoi
Pe clinchet de speranțe sosi-va anotimpul
Desagă cu zori dalbe, Crăciunul întru noi.

Fii fericită!