Vino,
vino să culegi rodul
lacrimilor mele
printre macii nesfârșiți.
Noaptea se-ascunde
prin zi
și mâinile mele
sfredelesc pământul.
Uriașule,
de ce nu răspunzi lumii?
De ce nu răspunzi lacrimilor?

Se-nserează încet, melancolic,
cu foșnet de frunze.
Bat poveștile
la poarta ta, Lume,
De ce nu deschizi?
ÃŽn picioarele goale
m-am apucat să dansez
printre lanuri –
mi-ai dat prea multe flori
și frumusețe,
soartă a mea,
Iar acum nu mai pot
să-ți deschid.

M.