pe atunci
călătoream alături de umbre confuze
încă rătăceau fără țintă pe șoseaua anonimă
noi eram așteptați îndelung
veneam însoțiți întotdeauna de singurătate
la fiecare pas o jumătate de zâmbet ne însângera tălpile
jumătatea cealaltă ne inunda cu liniștea ei regăsită
căutam pe spirala imaginației chipuri familiare
ele încă zburau lin pe aripa senină a nopții
înspre un undeva însorit și străin
joaca nu se oprea aici
străbăteam pustiul despletind vânturile a iarnă
păstram pentru noi adevărul
pentru ceilalți uneori inventam câte o poveste
alteori ne resemnam în tăceri prelungi
în absența ei respectam regulile

fiecare întâmplare respiră în felul său
iar noi
ca într-o schiță oarecare a plecărilor noastre
nu ne vom mai regăsi în umbrele gemene
câțiva cocori negri ne-au ciugulit ochii
cu care ne priveam altădată