Am să fug pentru o vreme, (nu știu pentru câtă),
Întru-un loc, undeva (încă nu știu unde),
Să fiu numai eu... și ura mea,
Să-mi vindec rănile, mocnind planuri de răzbunare,
Pe care nu le voi pune niciodată în aplicare.
Să construiesc fraze inteligente, cu dedesubturi,
Pe care nu le voi rosti niciodată,
Să fiu iubita altor bărbați,
Cu care, de-altfel, nu voi schimba vreo vorbă, niciodată,
Și apoi... să mă întorc s-o iau de la capat,
Că doar de-aceea mă numesc ... femeie!