ne topeam între genele ei leneșe
rareori mai reușeam să plângem
ne transforma uneori în caricaturi
iar noi o contemplam nepăsători
doi trecători grăbiți
pe alei anonime
în tăcerea de dinaintea furtunii
cu încăpățânare
noi
cei doi gemeni improbabili
născuți din aceeași mamă-pământ

nu spune că nu mă recunoști
sunt umbra ta
obsesia imperfectă a nopților albe