rostindu-mi necuvinte sau uneori hulind
pătrund pielea chiliei orbiți de nechemare
când cerșetori de vorbe când fiica unui sfânt
stigmatizându-mi sensul cu spini de desfrânare

tresar în chip de apă minunile mă curg
iar somnul mă-nlutește acoperindu-mi urma
mân visele din frunză scoțându-le la câmp
dar lupul meu de umbră îmi risipește turma

îmi rup cornul din frunte din suflet îmi rup cântec
se însereaz-a jale prin măgurile oarbe
dorm stelele în cuiburi înconjurându-și ora
mi-a mai rămas tovarăș numai un pui de șarpe

m-așez lângă fântâna sărmană de-un picior
și-ncerc să spun pe nume pierdutelor mioare
atâta-s de sărac c-am să mă fac stăpân
pe boabele de rouă pe praful din urcioare