Leneș mă poartă gândul
Pe străzile simțirii.
Acum bate doar vântul
Prin crengile trăirii.

Metropolă mi-e viața,
Dar tristă și plouată
Și dis-de-dimineață
De spini înconjurată

Adânc,prin subterane
Mă caut să mă strâng,
Din ape curgătoare
Ce inima-mi inund.


Eu simt tăcerea care,
În orașul meu
Face ca-n uitare
Să adorm mereu.

Și mă simt captiv
Fără o scăpare.
Ochii îi închid
Și mor in subterane...