Spune-mi că doar ochii mei îi cauți
și ei sunt cheia unui lacăt ruginit,
iar hărmălaia de stele îmbulzite
cu iluzii a spart un geam și a fugit.

Spune-mi să-ți aduc o mângâiere,
că te-ai săturat de finaluri rătăcite
și ești o piatră într-un râu de munte,
iar eu apa vie care să te alinte.

Spune-mi, sărutul tău să îl primesc
ca o petala în anotimp de toamnă,
iar stropii de noapte din lacrima ta
să-i fac amnarul surâsului de doamnă.

Spune-mi că-mi aștepți îmbrățișarea
învăluită prin șoaptele de iubire,
ca orizontul din valurile mării
și vom avea cea mai frumoasă trăire.

Spune-mi să mă rog sub pleoape,
să alungăm întrebarea; de ce?
mă știi lângă tine, dar eu sunt departe,
dacă mă iubești, poți să-mi spui orice.