"Poftiți la masă domnilor! E seară.
Sună talanga-n cerul ponosit
Ca un lugubru muget: "Male sit!"
Al turmelor ce-n steme se coboară.

Luați și mîncați, vă fie cina sfîntă,
Cît poate fi de sfînt acest festin
Ce-ncoronîndu-l, Orbul-Arlechin
Împarte zoaie orbilor la nuntă!"

Mai spune el, rotindu-și ochiul sigur
ÃŽn noaptea care-i Noaptea-Dumnezeu:
"Ah, ciorba voastră pute! Și mă-nfrigur
De putrefactul bol leit în seu...

Vă mai e foame, domnilor? Desigur!
Poftiți o halcă din destinul meu!