Nu pleca, opri-voi clipa,
mortii-i voi taia aripa,
scuturand de tine glia.
Sa-nviem copilaria,
sa uitam de tot si toate
si-amandoi incet, in noapte
sa pornim din nou cu steaua
cand din ceruri cu ocaua,
pe cararea azurie
flori de mar, ca o tichie
se-varsau pe cap, pe umeri.
Lasa anii sa-i mai numeri.
Nu e timpul, nu sfarsit-a.
Sub morman de flori si tina,
sufletu-ti de primavara,
ca o floare de gradina,
infruntand nemarginirea,
rade-n soarele de vara.
Prin troiene geruite
Sa cantam ca-n vremuri bune
Pe carari de noi stiute,
Stelei noastre ce n-apune!