½ Requiem



Lumea aleargă pe șine
Un tren ruginit, infernal,
Și-n trista-mi uitare de sine
Devin un nătâng criminal;


Îmi caut vagonul cu grijă,
Bancheta să-i fie de piele
Și-un demon scârbos, se amuză
De vanitatea căutării mele;


Biletul mi-e drum înspre moarte,
O gară-ntr-un trist paradis:
„-Ce minunat, în miile de gloate
Ca și un cerșetor de rând exist!”


Alerg spre ziua în care
Voi prezenta biletul la control,
Și lumea-ntreagă, taxatoare,
Nu-mi va ierta dosarul gol.


Dar ce pot face?…Tolănit în piele
În brațe îmi voi strânge curtezana,
La trenul deziluziilor mele
Locomotiva veșnică-i satana.