Potecile le dai itinerar,
celor ce vor sa te asculte,
ai umbrele si luminisul rar,
culorile si lacrimile multe.

M-ai invatat,odata,rugaciuni,
s-ajung la trilurile tale;
demn,m-am ferit de uscaciuni
si-am urmat caile cu petale.

Numai tu ai ape de clestar,
in vai de tine doar stiute;
si-ai bradul falnic,secular,
cu balsamurile cunoscute.

Alina-ne cu gand curat
si fa speranta sa se-ndure;
sa te iubim cu-adevarat,
sa ne iubesti sfanta padure.