Eram de mult aduși aici,
aveam ființe plângătoare
Lacrimi strângeam în ochi imenși
oribil descompuși în iriși
cromați arid,
incandescenți,
neliniștiți și duși prin forme
ghidați de creiere captive
haotizate de-o chemare
iresponsabilă, venită din
neființa lumii întrgi și
emanând dureri nebune
ascunse toat-n cărnuri vii
nervoase și sorbind căldura
iradierilor solare,
cutezătoarelor orgii,
ofrandizând sublimul spirit
lăsat să treacă prin culoare,
această lume-n disperării,
eternă prin dezântrupare.