Fii neprimiți
dincolo de oglindă
a rămas zâmbetul vostru.
Maștere în giulgiuri pătate
poartă în suflete
gânguritul vostru neauzit.

Mânuțe moi
mângâie sânii morții.

Ferecat, laptele din izvoare
se-ntoarce în timpul alb.
Oceanul fără maluri
scaldă urmele tălpilor voastre
întipărite pe plajele cosmice.

Fii neprimiți,
soarele încălzește locul
de-ngropăciune
al senectuții voastre.
Vălul țesut
din fire cărunte
ia forma tîmplelor ucise
de neștire.