Timpul, prin lipsa
a lasat tabla de sah asa cum este.
Patratele albe, fasii subtiri
taiate din dintele unui elefant.
Probabil ca l-a durut.
Patratele negre sunt din abanos,
greu, intunecat
lucind cu ape si valuri nemiscate.
Asa e tabla de sah.

Tipul, prin scurgere
a lasat piesele cam sterse.
Pionii par rosi pe la poale,
caii si-au plecat capetele,
incercand sa gaseasca pe tabla
un fir de inteles, dar in zadar.
Regele pare mai batran
decat in povesti, coroana
s-a aplecat spre tampla albita.
Regina insa sta dreapta
si, desi rochia-i pare crapata
ca de mii de fire de paianjen,
domina tabla de sab.

Timpul, prin absenta prea lunga
pare sa fi uitat viata intr-o clipa de gheata.
Uite, poti sa ii admiri.
Regina si nebunul l-au inconjurat pe rege
si ii strecoara in ureche,
ca in Hamlet, picatura cu picatura
de somn, de asta i-a cam cazut coroana.
Si te astepti sa vezi ultimele miscari,
Regina doua patrate,
regele, cu ultima sfortare, un patrat,
dar iata ca nebunul vine piezis,
si parca se aude sah mat, vag, pierdut.

Timpul, prin noi toti,
Joaca sah, si rezultatul
este in totdeauna acelasi.
Pat, piesele au murit din nou,
Aduce-ti alta tabla.