Petale de noapte se preling din nori
Cu o aromă de soare desprinsă din flori.
Timide se-ntrezăresc printre frunze
Primele, sfioase umbre.

Tulpini din a serii răcoare
Îmbrățișează ultimele grăuncioare
Ale unei vagi lumini tremurătoarea
Ce-a uitat, parcă, de ofilire.

Dar înflorește o nouă lalea neagră,
Sărutată cu stropi de piatră rară;
Și își deschide sufletul lumii
Ca o adevărată regină a nopții.