Vânturi grele bântuie în țara
Pustiind meleaguri ce scăldau în soare,
N-a mai fost nici iarnă, n-a mai fost nici vară
S-a dus vestea că la noi se moare.

Pîrjolit și trist e pământul nostru
Þipete răzbat printre stropi de ură
Ploaia de necazuri bate ca un monstru
Și românul urlă trist, și-njură

M-a împins păcatul să deschid doar ochii
Și-am văzut cum negrul ne cuprinde iar
Sângele și moartea scuturară plopii
Și pădurea arsă stinse al său jar

Clopotul din turlă zace dărâmat
Fiara țipă-n goană întrecând hotare
Ciori despică cerul și din greu se bat
Ca s-apuce vre-una ceva de mâncare

Este trist, dar viața ne-a adus și asta
Un război atomic poate mai lipsea
Doamne dă-i putere sa răzbată viața
Fiindcă fără tine, nu va mai putea.