aerul inghite oamenii
scuipand
samburii sarutlui

soarele
sprijinit de sulite
isi numara supusii

aleea
duce in spate salcamii
in durerile facerii

o pasare
innoada privirile
copacilor

vantul
curata plopii
de fulgi

un pantof
casca gura la
container

seara stinge cerul
si aprinde
focul in vatra

ploua
stropii explodeaza
minus infinit umple paharul

rastignita veioza
elibereaza
lumina ostateca

sunetul linistii
ia forma
gurii tale

luna
se taraste prin
noroiul din drum

gandul
verifica teoria
relativitatii

amintirea cade in
lichidul cristalin
starnind rechinii