Peste ziua un pic crispată,
S-a lăsat acum să cadă,
Un cearșaf din cârpă albastră,
Împroșcat cu-n pic sclipici.

De îndată ce m-apropii,
Siguranța mea dispare,
Când îl vezi în depărtare,
Pare că e liniștit.

Parcă stă acum la pândă,
Garda jos, de-o vei lăsa,
Ca să sară să te-nvârtă,
Neliniștea să ți-o ia.

Titirezul e haotic,
Veșnic e nepotolit,
El acum frumos zâmbește,
Și se învârte fericit.

În rotirea lui nebună,
Fără ca să prind de veste,
El m-a prins acum de mână,
Și mă-nvârte nebunește.

Nu-nțeleg cum de se poate,
Să se-nvârtă ne-ostenit,
Aripioare fermecate,
Titirezul meu iubit.