I-am rătăcit începutului nostru sfîrșitul,
și timpul curge astăzi,
prin noi,
în întuneric.

Cînd m-ai învățat să citesc în palma clipei,
viața,
eu am alunecat pe firul morții,
în întuneric.

Și n-am devenit încă, eu,
pînă atunci,
cînd mi-ai rostit prima oară numele, în vis,
în întuneric.

Nici de cunoscut, n-am cunoscut vreodată
dimineața,
și totuși, înc’a mai rămas loc de lumină,
în întuneric...