Prezența ta la fereastra vieții
imi aruncă umbre
pe fundalul visului.
Atât cât să mă simt
bântuit de frumusețe.

Nu te-am știut
până ce ochii nu mi-au tăcut.
N-am curs
până ce timpul meu
n-a tăcut și el.

Atunci am privit în abis
și i-am simțit tremurul.
Am auzit numele șoptit al nisipurilor
și mâna ta lanț
către o nouă tristețe.