apusul
îmi va aduce bărcile
undeva mai aproape de mal
vacile mele de smoală
obositoare iluzii
spre măcelărie și dor de pămînt
le voi mulge din ugere întunericul
pentru ultima oară
picături mirosind a noroi
înspăimîntător de rece și crud
voi veghea adormirea rînduielilor zilei pe rînd
pînă cînd apa îmi va ajunge la brîu
apoi voi împreuna mîinile
învinovățindu-mă de încă o zi
fără nici un fel de resemnare