Privesc viața dintr-un sâmbure de cer
încolțind adânc între rădăcinile lumii.
A trecut atât de mult timp
încât am început să mă confund cu centrul
bucăților de noi
frânte din lipsă de spațiu,
replici ale unei geneze imperfecte.
Se nasc universuri
în căutare de viață încolțindă,
își fac loc în prelungirea noastră
prea mult înstrăinată de noi.

Privind cerul
într-o oglindă de viață
am realizat curând
că nu-mi mai aparțin...