Ah! Ești atît de frumoasă
În lumina întunericului,
Încît nu-mi mai doresc
Să văd lumina zilei.
Ah! Ești atît de blîndă și tăcută
Ca și crucea ce veghează la morminte.
Ah! Mă iubești cu atîta taină,
Încît parcă ți-e frică să nu mă sinucid...

La multe ispite fost-am supus
Și prins-am fost în toate,
Dar de fiecare dată la tine revenind,
Tu m-ai iertat și m-ai alintat, iubito!
………………………………………………..
Ah! Cît de mult eu te iubesc… Singurătate!