(un soare stoic
din vechea recuzita
se-aprinde pe același decor
câțiva preciși figuranți pășesc
din colt în colț apoi ies oblic din cadru)

in rest

fiecare tristețe stăpână

pe ungherul ei

eu mai deschid

și mai închid o ușă in fiecare zi

aerul se clatina puțin

din pură curiozitate.

pe-ntâi al lunii

voi concedia scenaristul

și voi alege

un exil provizoriu

într-o sublimă presupunere.