Amurgul imi toarna
extaz
in pahare,
cu ochii-mblanziti de raze
absorb
intunericul izvorat din carnea ta moale,
te-asemeni cu luntrea lui Charon
dinspre soare spre stele cum vii,
prin iarba aceasta inalta
spre mine,
lepadand in aer poeme de-amor,
tu soptesti celor ce vor sa te-auda
nimicuri si pleci,
fara sa privesti macar tamplele mele,
spre primul soare ce va fi rasarind
in calea arborescenta a pasilor tai