George Banu: „De ce nu am devenit actor“


„Să-ți scrutezi propria ființă, să-i revezi trecutul și devenirea înseamnă fie să încerci, printr-un soi de autoanaliză necruțătoare, să scoți la lumină acea dimensiune ascunsă, necunoscută și adânc îngropată în tine, fie să evoci tot ceea ce, de-a lungul timpului, ți-a jalonat drumul parcurs până în clipa rememorării, te-a marcat profund și ți-a hotărât, într-un fel sau altul, destinul.“

Cu aceste gânduri, parcă așternute cu un instrument de scriere vechi, cum ar fi o pană albă și blândă, își deschide George Banu articolul „DE CE NU AM DEVENIT ACTOR“.

Autorul păstrează în fragmentul autobiografic, chiar și în momentele triste, ritmul povestitorului de memorii. Îl urmăm – din paragraf în paragraf – prin călătoriile sale la Paris, îl vedem disperat la examenul și anii de actorie, îl auzim cum mărturisește „Eu auzeam totul cu o intensitate înzecită!“

Nu e singurul motiv pentru care George Banu nu a devenit actor – iar cine dorește să știe mai multe despre pasiunea acestuia pentru teatru nu trebuie decât să deschidă recent apărutul număr 74 din ediția în limba română a revistei LETTRE INTERNATIONAL, vara 2010.


Gertrude Stein: „Autobiografia lui Alice B. Toklas"


Un alt bun motiv ar fi jurnalul scriitoarei Getrude Stein , un „globetrotter“ al literaturii, născută în SUA, cu o copilărie petrecută la Viena și Paris, trecută prin adolescența prin Oakland și San Francisco pentru a reveni, după 1903, în inima Europei vremii, adică la Paris.

Picasso este cel ce semnează portretul scriitoarei, a cărei casă a fost mulți ani un fel de „centrală“ europeană a scriitorilor americani. Un portret perfect potrivit cu formatul revistei. De altfel, pictorul și familia sa au fost prieteni apropiați cu Gertrude Stein.

Dar cine nu a cunoscut-o sau, cel puțin, nu a trecut prin apropierea ei între cele două Războaie Mondiale? La citirea memoriilor despre perioada cuprinsă între 1919-1932 primim confirmarea, că tot ceea ce mișca în lumea artei și a scrisului își găsea propria identitate artistică numai după ce reușea să treacă pe la Paris și prin saloanele literare ale orașului.

Știați că Hemingway, înainte să se lase de jurnalistică, a trecut pe la (evident !) Gertrude Stein?
Știați ce o fascina pe doamna Stein la tânărul Hemingway? Frumusețea acestuia! Și asta o declara artista aproape de fiecare dată când îl vedea. Tocmai ea, una dintre primele personaje feminine care nu și-a ascuns pasiunea pentru femei.


Herta Müller: „Sunt bucuroasă că nu este vorba doar despre mine, ci și de contextul care a făcut posibilă apariția Grupului de Acțiune Banat“.


Nici din actuala revistă nu lipsesc scrisorile și corespondențele din străinătate cu care cititorul Lettre International s-a obișnuit – semnate de Rodica Binder, de Ivaylo Ditchev (care încearcă să limpezească probleme din marea casă a Uniunii Europene) și Mircea Þicudean (care, în articoul „Întuneric absolut“, începe sub formă de poveste continunând lucid o prezentare a ținuturilor și localnicilor din zona transcarpatică a Rusiei, mai exact Cehoslovacia dintre cele doua Războaie Mondiale).

Rodica Binder prezintă în detaliu expoziția müncheneză din această primavară , dedicată vieții Hertei Müller, scriitoarea care, în decembrie 2009, a emoționat lumea cu romanul „Atemschauckel“, despre viața și deportarea lui Oscar Pastior – pentru care i s-a conferit premiul Nobel pentru Literatură.

Expoziția a pus la dispoziția vizitatorilor poze si albume, multe note biografice, amintiri, colajele autoarei, care și-a dedicat viața, după imigrarea din 1987 în Germania, unei singure teme: de a combate, compromite și „stârpi și ultima urma“ a acelei lumi dictatoriale, comuniste, dezumanizante.

Și nu în ultimă instanță, ci aproape obligatoriu de citit este articolul semnat de Sanda Cordos: „Despre putere și fragilitate”.

Cititorul avizat va afla detalii și noi fațete din viața lui Al. Ivasiuc, autorul romanului “Racul”, ultimul al unui autor care se decisese să scrie împotriva dictaturii unui regim comunist cu care cochetase, mai pe la începuturile carierei sale. Alexandru Ivasiuc a disparut tragic la cutremurul din 4.martie 1977; la vremea aceea, romanul său “Păsările” era deja inclus în manualul de literatură.